Sanzienele galbene: Plante medicinale cu multiple utilizări

Sanzienele galbene, cunoscute și sub denumirea de drăgaice (în latină Galium verum), sunt plante medicinale erbacee și perene. Acestea au un gust amar, însă mirosul lor este dulce, asemănător fânului proaspăt cosit sau mierii de albine. Planta este mare iubitoare de soare și poate fi găsită pe coastele însorite, în fânețe, poieni, lanuri de grâu sau la margini de pădure.

Florile acestei plante își scutură polenul auriu la cea mai mică atingere. Se culeg doar vârfurile înflorite ale tulpinilor, pe toată perioada înfloririi, care durează din iunie și până în septembrie. Substanța activă a plantei se găsește în partea aeriană (Galium verum herba), care poate fi colectată în perioada de înflorire. Floarea colectată trebuie uscată la umbră, în straturi subțiri, într-un loc bine aerisit. Din 3-4 kg de plantă proaspătă se obține 1 kg de substanță uscată.

Pentru uz intern, drăgaica se utilizează ca adjuvant în: hiper și hipotiroidie, noduli tiroidieni, paralizia corzilor vocale, laringite, tumori de laringe, afecțiuni paratiroidiene, nevroze, isterie, afecțiuni ale aparatului urinar (cistite, pielonefrite), gută, hidropizie, reumatism, tulburări minore ale somnului și impotență. Pentru uz extern, planta se utilizează ca adjuvant în: plăgi, eczeme și psoriazis. Infuzia de sanziene galbene este folosită și în cosmetică sub formă de comprese. Acest remediu menține elasticitatea pielii și estompează ridurile fine. O infuzie pentru uz cosmetic se prepară dintr-o linguriță de flori uscate și o cană cu apă clocotită, cu care se umezește o compresă care se aplică pe față dimineața și seara.

Semințele prăjite și măcinate ale plantei se folosesc pentru prepararea unei băuturi energizante calde, asemănătoare cafelei. Vârfurile înflorite se pun la macerat pentru obținerea unei băuturi răcoritoare, similară cu flori de soc, sau pentru aromatizarea unor spirtoase.

În preajma solstițiului de vară, se celebrează Sânzienele, o sărbătoare cu rădăcini pre-creștine peste care s-a suprapus sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. La Sânziene se îndeplineau rituri de divinație (prevestirea timpului) și oraculare. În ajunul sărbătorii, se culegeau flori de sânziene cu care se împleteau cununi pentru fiecare membru al familiei. Acestea erau aruncate pe casă, fiind dedicate fiecărui membru al familiei. Dacă până a doua zi cădeau, prevesteau moarte, iar dacă rămâneau pe acoperiș, anunțau viață lungă și belșug.