Există un moment în istoria unui popor când răul iese la iveală fără teamă și fără reținere. Tâlharii ajung în fruntea instituțiilor și controlează deciziile majore, afectând profund drepturile cetățenilor. Conform textului analizat, atunci proprietatea nu mai este un drept, ci o țintă supusă confiscărilor legale și unor impozite arbitrare, iar cetățeanul devine suspect în fața statului pe care îl susține prin muncă.
👉 Forme noi de confiscări și presiuni fiscale asupra proprietății
Textul evidențiază că furtul la vedere capătă forme noi, impozitele cresc arbitrar, iar cetățeanul este amenințat constant că „nu ești în regulă”. Proprietatea trecută drept un bun personal este tratată ca o țintă ce trebuie redistribuită și controlată prin legi, taxe și regulamente. Această situație reprezintă o presiune imensă asupra celor care au muncit o viață pentru case sau terenuri.
Mai mult, povara datoriilor și a creditelor contractate fără consensul direct al cetățenilor revine acum celor care au crezut în binele comun și au tăcut. „Plătești creditul pe care nu l-ai decis. Plătești dobânzi pentru contracte pe care nu le-ai semnat”, se subliniază. Este vorba despre un dublu jaf: întâi datoria, apoi posibilitatea de a pierde casa sau pământul muncit cu greu.
👉 Reducerea cetățeanului la suspect prin aplicarea selectivă și abuzivă a legii
Cetățeanul, odinioară partener al statului, este redus acum la stadiul de suspect controlat și amenințat. Libertățile devin negociabile, iar drepturile sunt condiționate, în timp ce legea este aplicată selectiv, în funcție de obediență și loialitate în loc de merit.
Deciziile importante nu se iau în interesul populației, ci „în numele lui”, iar cei care le iau scapă de orice responsabilitate. „Jaful de astăzi este mai perfid decât cel de ieri”, notează textul, deoarece se manifestă prin acte legale, „corecte”, care sărăcesc încet cetățenii și le lasă impresia că totul este vina lor. Această acceptare tacită a situației este punctul cel mai periculos.
