Ce sat din Bistrița-Năsăud avea dreptul, acum 200 de ani, să țină un târg național

Este vorba despre satul Archiud din comuna Teaca (cu alte denumiri cunoscute de Archiudu, colocvial Argiud/Mezőerked, Szászerked, Erked, Arköd/Arkeden; Erkeden/Ergetten, Arkedn). Prima atestare documentară are aproape 800 de ani – 1238, in villa Saxonum de Erkud, fiind un sat întemeiat de oaspeții saxoni. A fost un sat iobăgesc, ce a aparținut comitatului Dăbîca, iar apoi comitatului Cluj și nu Pământului Crăiesc, potrivit Bogății din istoria vie a Transilvaniei. Satul aA avut o biserică parohială medievală, menționată în registrele de dijme papale din anii 1332-1337 (Sacerdos de Ercuntino, Erkundino, Erkud). Biserica era mult mai veche, mai mult ca sigur construită în secolul al XIII-lea. Există o inscripție, pe o piatră funerară din vremea vechii biserici, din 1599: „Quiescunt sub hac mole ossa generosae Dominae Magdalenae Rácoczi, uxoris quondam egregii… Postea Vero egreg… Johannis Gerendi… Anna Bosos… Obiit Die 1 Aprili Anno 1599.”). În anul 1601, comunitatea săsească a fost spulberată de mercenarii lui Mihai Pătrașcul și apoi de cei ai lui Giorgio Basta. Peste 100 de sași au fost masacrați, restul mutându-se în alte sate săsești din zonă, respectiv Dedrad (Zaiplenk/Deutsch-Zepling/Dedrád) și Albeștii Bistriței (mai demult Ferihaz, Firighaz). În locul sașilor, moșia a fost repopulată cu iobagi români și maghiari. Satul Archiud făcea parte din regiunea etno-culturală Câmpia Ardealului/Erdélyi Mezőség/Siebenbürgische Heide. Biserica evanghelică a trecut la maghiarii romano-catolici, în anul 1729, fiind cumpărată de nobilul Lázár Ferenc și renovată. Din 1821 s-a ruinat complet, slujbele ținîndu-se într-o capelă, ce mai există și azi. În anul 1700, românii au trecut la confesiunea greco-catolică, construindu-și o foarte frumoasă biserică. În secolul al XVII-lea, proprietarul principal al moșiei era familia nobiliară Lázár, care avea și o casă nobiliară. Ulterior moșia a fost cumpărată de familia Bethlen. În anul 1733, existau 350 de români greco-catolici cu o biserică (de lemn). În 1827, a primit dreptul de a organiza un târg național anual, ceea ce dovedește prosperitatea și puterea economică a satului. Îîn acea perioadă maghiarii aveau o comunitate numeroasă, mai existau doar câțiva sași. Primii evrei apar după anul 1850. Biserica reformată a satului a fost construită cu sprijinul financiar al nobilului Putnoky Domokos și al altor nobili locali, între 1893-98. Biserica romano-catolică actuală a fost construită între anii 1905–08, iar cea ortodoxă (fostă greco-catolică) în 1908. În sat există și un interesant muzeu țărănesc.