Schimbarea la Față (sau Transfigurarea Domnului sau Metamorfoza Domnului) este un eveniment descris de evangheliile sinoptice, în care Iisus a fost văzut de apostolii Săi într-o lumină nouă pe Muntele Tabor (Matei 17:1-9, Marcu 9:2-8, Luca 9:28-36). Conform evangheliilor, Iisus a devenit strălucitor, a vorbit cu proorocii Moise și cu Ilie, fiind numit Fiul lui Dumnezeu. Interpreții Noului Testament au clasificat Schimbarea la Față drept una din minunile lui Iisus menționate în Evanghelii. Particularitatea Schimbării la Față este aceea că apostolii Săi văd în Iisus din Nazaret lumina divină. Similar, conform evangheliei după Ioan, la ultimul discurs public al lui Iisus, apostolii au auzit ”vocea lui Dumnezeu” (Ioan 12,28), în timp ce alții au auzit doar ”zgomot de tunet” (Ioan 12,29). Toma de Aquino a considerat Schimbarea la Față drept cea mai mare minune, în sensul că aceasta completează harul botezului și arată celor credincioși perfecțiunea vieții în Împărăția lui Dumnezeu. Schimbarea la Faţă este cunoscută și drept Obrejenia, denumire ce vine din slavonă şi înseamnă transformare, schimbare și de ea se leagă o serie de superstiții. Se spune că de astăzi, apele de munte devin reci și de acum nu mai e indicat să dormi afară. Fructele, în special strugurii și prunele, sunt bune de gustat, fiindcă dobândesc dulceață și savoare.