Istoria mănăstirilor și schiturilor din județul Bistrița-Năsăud
Mănăstirile și schiturile din județul Bistrița-Năsăud, deși multe sunt de dimensiuni reduse și construite din lemn, au un rol spiritual major pentru credincioșii ortodocși din zonă. Potrivit preotului Ovidiu Halas, acestea au fost profund legate de cultura și evlavia comunităților în care s-au aflat, cu un impact și mai mare având în vedere diversitatea etnică din regiune, unde erau sate de maghiari, germani și secui.
Printre cele mai reprezentative mănăstiri se numără Mănăstirea Bichigiu, situată pe un platou înalt în comuna Telciu. Aceasta a fost cunoscută sub numele de "Valea Mănăstirii". Înainte de apariția acestei mănăstiri, existau și alte schituri, despre care s-au păstrat puține informații.
Mănăstirea Ciceu-Poieni, fondată între anii 1475 și 1529, se afla în partea de sud-est a satului Ciceu-Poieni, pe "Vârful Mănăstirii". În această mănăstire a existat o școală mănăstirească încă din anul 1475. Din păcate, a ars în 1761, iar terenul a fost ocupat de localnici ulterior.
Un alt lăcaș de cult important este Mănăstirea Procov din Sângeorz-Băi, construită înainte de 1761, cu conexiuni puternice cu schitul Procov din Moldova. Aceasta a influențat viața culturală și spirituală dintre cele două provincii românești.
Mănăstirea din Feldru este documentată din 1440, având legături cu schituri de mici dimensiuni, despre care se crede că ar fi existat din secolul XVII. Ultimul călugăr din această mănăstire, Samuil, a decedat în 1766. În 1768, sătenii au mutat biserica în sat.
De asemenea, Mănăstirea Mintiul Roman, situată în comuna Nimigea, a fost fondată înainte de secolul XVII, dar a fost distrusă în 1767. Urmele acesteia au fost găsite la poalele dealului "Muncelul". În anul 1780, satenii au ridicat o troiță pe locul ei.
Mănăstirea Negrilești, construită pe ruinele unui turn roman, este atestată din a doua parte a secolului XVII. De asemenea, Mănăstirea Păltineasa, din comuna Spermezeu, a fost mistuită de flăcări la o dată necunoscută, iar Mănăstirea din Rebra a fost un important focar de cultură până în ultimele decenii ale secolului XVIII.
Mănăstirea din Zagra, fondată în 1718 de Vasile Rai, exista înainte de unirea cu Biserica Romei, deci înainte de 1700. Povestea acestor mănăstiri demonstrează legătura strânsă dintre istoria spirituală și evoluția comunităților locale.
De asemenea, informațiile referitoare la mănăstiri mai recente, precum Schitul Piatra-Fantanele, construit în 1920, arată continuitatea tradiției monahale din această regiune. Mănăstirea din Telciu, fondată în secolul al XVI-lea, a fost reinstaurată în 1523, cu sprijinul unor localnici.
Aceste locuri nu sunt doar monumente istorice, ci reprezentanți ai credinței și culturii românești în fața diversității etnice și provocărilor istoriei.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
