Istoria și dezvoltarea Mănăstirii Dobric
Mănăstirea Dobric a fost înființată în noiembrie 1992, la inițiativa Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, în colaborare cu Asociația Internațională de Caritate (ACUI). Locul de amplasare al mănăstirii este un fost sediu al unei Cooperative Agricole de Producție (CAP) din perioada comunistă, care adăpostește un vechi conac boieresc din secolul al XVIII-lea. Acesta a fost ars la sfârșitul secolului XIX și refăcut între anii 1900-1902 de baronul Carol Bornemissza, iar detalii despre istoria acestui locaș sunt menționate pe o placă de piatră aflată în prezent la mănăstire.
Odată cu începutul secolului XX, conacul a fost pierdut de baronul Bornemissza și a devenit proprietatea avocatului Aurel Milea. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, clădirea a fost ocupată de trupe rusești, care au provocat pagube însemnate. După 1948, aici a fost deschisă o secție a GOSTAT-ului, iar în perioada comunistă, clădirea a servit diferitelor scopuri, inclusiv ca școală și dispensar.
După evenimentele din 1989, consiliul local a decis să aloce conacul unei asociații umanitare internaționale, care s-a angajat să deruleze proiecte sociale și să repare clădirea. Ulterior, această asociație a colaborat cu Asociația Filantropică Medical-Creștină Christiana din București și, împreună cu Arhiepiscopia, au stabilit o obște monahală în Dobric. Prima comunitate de maici, venită din Oltenia de la Mănăstirea Brincoveni, s-a așezat aici în acea perioadă, în condiții extrem de dificile.
Mănăstirea a întâmpinat numeroase provocări, mai ales din partea localnicilor, majoritatea penticostali, care s-au opus existenței unei mănăstiri ortodoxe în sat. Aceste tensiuni au dus la ani de procese, dar situația s-a stabilizat oarecum în 2002, odată cu demararea lucrărilor de împrejmuire a mănăstirii.
În urma eforturilor maicilor, au fost realizate mai multe construcții: un paraclis sfințit în 1993, o bisericuță din lemn dedicată Sf. Ev. Luca, înălțată între 2000-2001, și o nouă biserică dedicată „Adormirii Maicii Domnului”, a cărei construcție a început la sfârșitul anului 2008. De asemenea, Casa Monahală a fost construită în perioada 2005-2010, iar zidul de împrejmuire a fost finalizat în 2004.
Mănăstirea s-a implicat activ în acțiuni filantropice, oferind adăpost și îngrijire persoanelor vârstnice din comunitate, încă din 2005. Aceste activități au fost dificile din cauza opoziției neoprotestanților din zonă, dar cu toate greutățile întâmpinate, mănăstirea a devenit un centru de spiritualitate ortodoxă pentru locuitorii din Valea Tiblesului.
Cu fiecare an ce trece, mănăstirea atrage tot mai mulți credincioși, devenind o destinație spirituală importantă în zonă, descrisă adesea ca o „Nicula a Tiblesului”.
