Sieu-Magherus: Istorie si Patrimoniu
Satul Sieu-Magherus din Transilvania, cunoscut in maghiara drept Magherus sau Sajomagyaros, isi trage numele din regionalismul ardelenesc "magyaro" care inseamna "aluna". Prima atestare a numelui romanesc a fost in anul 1830, sub denumirea Magyeresu.
Desi localitatea se afla in zona satelor sasesti din nordul Transilvaniei, Sieu-Magherus nu a facut parte din districtul privilegiat al Bistritei, fiind un sat iobagesc mixt maghiaro-sasesc. In documente istorice din anul 1621 este mentionata o biserica reformata care astazi nu mai exista.
Biserica parohiala catolica din localitate este mentionata documentar intre anii 1332-1335, sub denumirea Pet. sac. de Monorous, in registrele de dijma papala. Constructia bisericii a inceput in secolele XIII-XIV, initial in stil romanic, ulterior in stil gotic, cu transformari importante in 1633, secolul al XVIII-lea si anul 1863. Dupa exodul sasilor transilvaneni din 1944, biserica a trecut in posesia parohiei ortodoxe, care foloseste insa o alta biserica, construita in 1880 de greco-catolici.
Dupa anul 1600, in urma distrugerilor si pustiirilor repetate, Sieu-Magherus devine un sat majoritar romanesc. Evreii au inceput sa se stabileasca aici la sfarsitul secolului XVIII, iar in 1830 exista deja o sinagoga. Comunitatea evreiasca a avut propriul rabin intre anii 1880 si 1930.
Satul Sieu-Magherus adaposteste si un castel din secolul XVIII, cunoscut sub numele Castelul Rakoczi. Pe culmea Hegyeris a existat o cetate medievala de pamant, numita Cetatea Sfantului Ladislau.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
