NATO s-a angajat să-și întărească masiv apărarea aeriană, ca parte a creșterii cheltuielilor pentru apărare. Scopul este de a reconstrui o capacitate care s-a dovedit crucială în războiul din Ucraina, dar care a fost lăsată să se deterioreze în Occident de la sfârșitul Războiului Rece, scrie Business Insider. Șefii de guvern ai celor 32 de membri ai alianței de securitate vechi de zeci de ani s-au angajat săptămâna trecută să investească 5% din PIB-ul lor în apărare și securitate până în 2035. Creșterea, bazată pe dimensiunea actuală a PIB-ului, ar putea depăși 1,4 trilioane de dolari. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat că una dintre utilizările fondurilor ar fi „o capacitate de apărare aeriană de cinci ori mai mare”. El a afirmat că modul în care Rusia a luptat a demonstrat necesitatea acestei măsuri. „Vedem în fiecare zi teroarea mortală a Rusiei din cerul Ucrainei și trebuie să fim capabili să ne apărăm de astfel de atacuri”, a spus el. Țările occidentale și-au redus arsenalul de apărare aeriană terestră după sfârșitul Războiului Rece, deoarece s-au trezit implicate în conflicte cu adversari mult mai mici și mai puțin puternici. Acest război a demonstrat că stocurile occidentale sunt insuficiente. Țările occidentale au luptat împotriva unor inamici foarte diferiți de Rusia. Superioritatea aeriană a fost obținută cu ușurință, permițând manevre terestre. Nu a existat o nevoie urgentă de arme pentru a doborî avioane inamice și rachete balistice, cu excepția unor cazuri izolate. SUA și restul țărilor NATO și-au redus „în mod substanțial” apărarea terestră, a declarat Mark Cancian, colonel în rezervă al Marinei SUA, actualmente consilier principal la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale. În timpul Războiului Rece, pe fondul tensiunilor crescânde dintre NATO și Uniunea Sovietică, țările occidentale au menținut un nivel ridicat al apărării. Dar, după aceea, a spus Cancian, „s-a constatat că avioanele de vânătoare puteau face față oricărei amenințări aeriene, iar necesitatea apărării aeriene terestre a fost mult redusă”. În timpul operațiunii „Furtună în deșert” de la începutul anilor 1990, SUA au preluat controlul spațiului aerian, iar avioanele au avut în mare parte libertate de acțiune în războaiele ulterioare din Irak și Afganistan, principala amenințare fiind reprezentată de aeronavele care zburau la joasă altitudine, în special elicopterele. Ed Arnold, expert în securitate europeană la Royal United Services Institute, a declarat că Europa a acordat o prioritate redusă apărării aeriene la sfârșitul Războiului Rece „deoarece tipurile de misiuni pe care le desfășurau europenii erau, de exemplu, în străinătate, unde era nevoie doar de o mică parte a acesteia pentru a putea proteja forțele din teren”. Comandorul în rezervă Andrew Curtis, expert în război aerian cu o carieră de 35 de ani în aviația militară britanică, a declarat că în ultimele decenii a existat „un element de complacere”, dar și o încercare de a prioritiza ceea ce era necesar atunci când bugetele de apărare s-au redus, pe măsură ce țările se simțeau mai în siguranță în era post-Război Rece. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei, care a urmat actelor de agresiune anterioare, sugerează că lumea s-a schimbat. Dar, a spus Curtis, Occidentul a fost într-o oarecare măsură „adormit la volan”. Problema actuală, a explicat Justin Bronk, expert în puterea aeriană la RUSI, este „că NATO se confruntă cu un deficit semnificativ de sisteme de apărare aeriană terestre, atât în ceea ce privește numărul de sisteme, cât și, în special, stocurile de muniție pentru aceste sisteme”. Rutte a avertizat la începutul acestei luni că NATO are nevoie de „de cinci ori mai multe sisteme pentru a ne apăra” și a descris viteza cu care Rusia își reconstituie armata ca fiind „amenințătoare”. Multe țări europene au avertizat că Rusia ar putea ataca în alte părți ale continentului și urmăresc cu atenție pentru a vedea de ce armament și tactici are nevoie pentru a fi pregătită. Volumul și varietatea atacurilor aeriene împotriva Ucrainei au făcut astfel ca apărarea aeriană să devină o prioritate. Rusia poate lansa sute de drone și rachete într-o singură zi, iar rețelele de apărare aeriană ale NATO nu sunt bine concepute pentru a face față acestui tip de amenințări, cum ar fi explozia dronelor Shahed-136 susținute de rachete balistice și de croazieră. Țările occidentale au nevoie de mai multe mijloace de apărare, deoarece atacurile aeriene sunt foarte numeroase. „Chiar dacă doar 10% dintre ele reușesc să treacă, pagubele sunt totuși foarte mari”, a spus Cancian. Cancian a afirmat că inovațiile din acest război, cum ar fi utilizarea dronelor mai mult decât în orice alt conflict din istorie, indică evoluții în domeniul războiului care fac ca apărarea aeriană puternică să fie mai necesară ca niciodată. Națiunile nu se confruntă doar cu avioane. Este vorba de aeronave, rachete și drone, toate capabile să aducă distrugere. Soluțiile trebuie să fie stratificate pentru a face față amenințărilor în limita bugetului disponibil. De exemplu, interceptorii Patriot de ultimă generație, care costă milioane de dolari, nu sunt destinați dronelor ieftine, care costă câteva mii de dolari bucata. Generalul-maior în rezervă al armatei australiene Mick Ryan, strateg militar, a declarat că țările trebuie să găsească „un echilibru” între sistemele scumpe, precum Patriot și THAAD, ambele fabricate de Lockheed Martin, și sistemele de gamă inferioară. Ucraina, de exemplu, utilizează sisteme controlate de inteligență artificială echipate cu mitraliere pentru a opri unele drone mai mici, iar armata americană a experimentat rachete lansate din aer ca mijloace de distrugere a dronelor. „Nu este vorba doar de sisteme sofisticate, scumpe și foarte performante. Aveți nevoie și de unele dintre sistemele mai ieftine”, a declarat generalul în rezervă, adăugând că ultimii trei ani nu numai că au demonstrat importanța apărării aeriene, ci și „că gama de amenințări cu care trebuie să se confrunte apărarea aeriană s-a extins”. Armele mai mici utilizate în atacurile cu rachete, cum ar fi dronele, pot „satura și copleși un sistem de apărare aeriană” – o tactică folosită de Rusia. Pentru Occident, în special pentru Europa, noul accent pus pe consolidarea apărării aeriene critice și presiunea de a cheltui mai mult nu sunt opționale. „Nu este o alegere. Trebuie neapărat să faceți acest lucru”, a spus Ryan. Ar fi imposibil de costisitor să protejezi totul, dar Occidentul va trebui să-și stabilească prioritățile, echilibrând cerințele de pe linia frontului cu protecția civililor din orașe, ceva cu care Ucraina s-a confruntat pe tot parcursul războiului. „Cea mai mare schimbare, așa cum se vede acum în Ucraina, este că ai nevoie și de apărare aeriană pentru a-ți proteja civilii, toată infrastructura națională critică și forțele din teren”, a spus Arnold. „Deci este absolut esențial.” Noile cheltuieli ale NATO pentru apărare vor fi enorme: în prezent, niciun membru nu cheltuiește 5% din PIB pe apărare, iar alianța a estimat că multe state vor cheltui puțin peste sau sub 2% în 2024. Dar cheltuielile nu rezolvă automat problema. Există un mare deficit de producție în cazul multor sisteme, iar creșterea capacității de producție necesită ani de zile, revitalizarea industriei și expertiza forței de muncă, multe dintre acestea fiind diminuate în timp, ceea ce a dus la o golire a sectorului industrial de apărare. Bronk a afirmat că remedierea acestei situații „este mai degrabă o chestiune de consolidare a capacității de producție în fiecare etapă a lanțului de aprovizionare, cât mai rapid posibil, ca parte a răspunsului la criză, decât de a cheltui mai mulți bani”. Este nevoie de o capacitate de producție mai mare pentru interceptori. Cu toate acestea, mai mulți bani și comenzi mari ajută, oferind industriei încrederea necesară pentru a investi mai mult în instalații și procese, dar este nevoie de investiții susținute. Rutte a promis că cheltuielile suplimentare ale NATO vor fi utilizate și pentru „mii de tancuri și vehicule blindate” și „milioane de cartușe de artilerie”, dar a precizat că multe planuri sunt clasificate. Citește și: România accelerează înzestrarea cu sisteme de apărare antiaeriană. Participare la achiziția comună a rachetelor Mistral 3