”Am pornit la drum către Bistrița, singură, cu un tren de noapte,care a ajuns la destinație dimineața pe la 6. Deși nu dormisem toată noaptea, eram așa de fericită că pot să pașesc pe traseul Via Transilvanica, că nici nu mai conta oboseala. De fapt, nici nu știam ce avea să mă aștepte. Dar care mai era provocarea dacă știam!? Îmi place adrenalina, îmi plac provocările, îmi plac locurile necunoscute și mai ales îmi place să cunosc oameni noi. Am plecat la drum intrând pe traseu de la borna 140 din Lunca Ilvei și am continuat spre Tășuleasa, Bistrița Bârgăului, Dorolea, Bistrița, Jeica, Gledin și drumul meu s-a oprit la Brâncovenești, borna 284. Au fost 6 zile în care mi-am umplut sufletul de simplitatea vieții, zile care mi-au dăruit parfum de iarbă crudă, flori de câmp și țărână fină pe talpa piciorului. Apa din izvoarele găsite în drumul meu îmi răcorea trupul încins de soare. Am dormit la localnici, în casele lor, am mâncat preparate gătite de gospodine faine și frumoase și am admirat natura și frumusețea locurilor de poveste. Fiecare mic magazin rural era o bucurie, era multă înghețată Am mers pe câmp, pe dealuri, prin pădure, chiar și pe asfalt, am urcat și am coborât timp de 6 zile, km după km, eram obosită, însetată, cu ceva dureri de genunchi, prinsă în arșița soarelui și bronzată cu “petice”, dar încrâncenarea și dorința de a termina fiecare traseu propus erau mai presus de toate. Bucuria de la finalul zilei era atât de mare când realizam că am reușit să străbat câmpurile, dealurile și să înfrunt praful și arșița, că nici nu mai contau toate “încercarile zmeului” de a-mi pune piedici. Am călătorit alături de prieteni dragi, oameni veseli, energici și foarte simpatici, mai ales când se mai greşea traseul Da, Via Transilvanica este o experiență minunată! Cei care reușesc să o termine sunt cu adevarat eroi! Mulțumesc oamenilor minunați ce mi-au fost alături”, a scris Ruxandra Niculae, avocată în Afumați, Ilfov, pe o rețea de socializare unde a postat mai multe fotografii.