Una dintre cele mai importante descoperiri o constituie identificarea unui bastion circular de mari dimensiuni de lângă Turnul Dogarilor (Fassbinderturm). Acesta era amplasat pe latura vestică a turnului, în actuala zonă de acces spre parc și a fost realizat în secolul al XVI-lea. Acest element suplimentar de fortificare a fost construit datorită perimetrului vechii mănăstiri dominicane care nu permitea un aliniament drept între Poarta Ungurească și Turnul Dogarilor. Bastionul constituia astfel un intrând spre râul Bistrița cu rol strategic în blocarea accesului spre latura sudică a cetății. Acesta avea o lungime de circa 21 m și o lațime de 3 m. De la metrul 19 acesta începe să se îngusteze și să continue în semicerc sub gardul pasajului. Înălțimea acestuia păstrată ajunge la metrul 15 la înălțimea maximă de 160 cm. Din păcate zidăria bastionului a fost sever avariată de o rețea de cabluri electrice care au distrus partea interioară a zidului bastionului. Spre capătul bastionului înspre sud între metrul 15,5 și 19 a fost surprinsă amprenta unui șanț timpuriu cu lățimea de circa 3,5 m (care provine de la prima fază de fortificare a cetății Bistriței, când exista doar o palisadă de lemn în jurul cetății) ce ajungea până la o adâncime de 3 m față de nivelul actual de călcare. În zona în care începe absida zidului a fost identificată o groapă modernă cu o structură deranjată din cărămizi care intră circa 1 m sub zidul bastionului. Zidul vechii cetați medievale a Bistriței a inclus de-a lungul timpului și un bastion pe latura de sud a incintei, un domus bombardii ridicat la 1521, cu o platformă pentru instalarea tunurilor; unul situat pe latura de est a cetății, aflat lânga Poarta Lemnelor. După mijlocul secolului al XIX-lea întreținerea fortificației a devenit tot mai costisitoare și dificilă, iar nevoile de modernizare erau îngrădite de zidăria orașului medieval. Astfel că dupa 1868 începe demantelarea zidurilor, iar pe latura sudică, în locul vechilor eleșteie, se amenajează între anii 1894-1895, parcul orașului. Ulterior, peste sistemul de fortificație medieval se ridică o serie de construcții de utilitate publică: Gewerbervereinul, grădinița, case de locuit etc. Din păcate ruinele fostei cetăți medievale devin doar martori păstrați pe porțiuni izolate ce amintesc de grandoarea acesteia, singurele care mai pot surprinde și identifica poveștile uitate ale Cetății Bistriței fiind cercetările arheologice.