John Levke a pornit pe Via Transilvanica în data de 13 iunie, având ca punct de start Mănăstirea Putna. Potrivit relatărilor sale, în prima zi, până la Sucevița, drumul i s-a părut ușor de parcurs, fără întâlniri cu câini sau urși. În a doua zi, traseul a fost mai dificil, cu multe urcări, iar el a crescut în experiența interacțiunilor cu localnicii, pe care îi descrie ca fiind persoane care "împart mâncăruri și băuturi spirtoase făcute în casă". Levke menționează, citat de timponline.ro, că “o experiență atât de grozavă chiar dacă încercările mele de a vorbi în limba română probabil au fost cât mai aproape de o crimă pe care o voi avea vreodată, fără a fi arestat”.
John Levke a pornit pe Via Transilvanica în data de 13 iunie, având ca punct de start Mănăstirea Putna. Potrivit relatărilor sale, în prima zi, până la Sucevița, drumul i s-a părut ușor de parcurs, fără întâlniri cu câini sau urși. În a doua zi, traseul a fost mai dificil, cu multe urcări, iar el a crescut în experiența interacțiunilor cu localnicii, pe care îi descrie ca fiind persoane care "împart mâncăruri și băuturi spirtoase făcute în casă". Levke menționează, citat de timponline.ro, că “o experiență atât de grozavă chiar dacă încercările mele de a vorbi în limba română probabil au fost cât mai aproape de o crimă pe care o voi avea vreodată, fără a fi arestat”.
În timpul traseului, a avut ocazia să observe peisaje spectaculoase între Moldovița și Pasul Muncel, pe care le numește “privelisti pentru care să mori”, și spune că nu a avut interacțiuni negative cu animalele. El mai notează că “o mulțime de oameni prietenoși mă salută, ceea ce face un excursionist singur foarte fericit. Aveți o bijuterie aici, sunt incredibil de recunoscător că am putut să o descopăr pentru puțin timp.”
Conform relatărilor, între Poiana Negri și Lunca Ilvei, levke a avut parte de o zi plină de experiențe, dar s-a confruntat cu dificultăți legate de cazare. La o pensiune menționată în ghid, nu a avut loc, iar în acel moment, nervos, s-a pregătit să doarmă afară. Totuși, un localnic s-a oferit să sune pe cineva pentru el, iar inima i s-a umplut de recunoștință. “În timp ce vorbea la telefon, soția lui a venit și mi-a dat niște mâncare din aluat prăjit, care a fost pur și simplu delicios”, relatează el.
Levke a ajuns apoi la Casa Maria, unde a fost primit cu ospitalitate de o familie locală, notează sursa citată. “Odată predat domnișoarelor drăguțe, mi s-a dat o cameră și am fost lăsat singur”, spune el. După dus, a fost invită la o masă delicioasă, iar întreaga experiență, deși început mai problematic, s-a transformat într-o dovadă a bunătății oamenilor din zonă. În încheiere, Levke afirmă că “știm cu toții că Via Transilvanica este un drum secular, dar sigur există sfinți pe drum”, conform notează timponline.ro.
