legenda și istoria bisericii din colibita dispărute sub apele lacului
legenda și istoria bisericii din colibita dispărute sub apele lacului
Arhivele Naționale din Bistrița-Năsăud au făcut publică o fotografie de colecție din anii 1930, care surprinde biserica din Colibita și locuitorii satului după slujba cu ocazia sărbătorii „Schimbarea la Față”, la data de 6 august 1934. Conform afirmațiilor doctorului Cornelia Vlasin, șeful Serviciului Județean al Arhivelor Naționale, în postarea sa de pe Facebook, satul a fost evacuat pentru construcția unui lac de acumulare, iar biserica a rămas în locul ei, fiind apoi înghițită de apele lacului. Aceasta a devenit un simbol al sacrificiului și schimbării impuse de modernizare.
Istoria spune că în anii 1980, autoritățile comuniste au hotărât să construiască barajul pe Bistrița, iar satul vechi Colibita a fost inundat. Localnicii și biserica au fost mutați în satul Mita, situat cu aproape un kilometru mai sus pe deal, unde s-au reorganizat peste 100 de morminte, între 1982 și 1983. Biserica veche, construită în secolul al XIX-lea, a fost abandonată și demolată după slujba de înmormântare din noiembrie 1983. În prezent, doar fundația bisericii mai poate fi văzută, atunci când nivelul apei scade.
Se învârt multe legende despre biserica dispărută, relatează citează site-ul timponline.ro. Se spune că, în perioade de secetă, crucea vechii biserici poate fi observată în apă. Există relatări despre sunete ciudate din adâncuri și dificultăți pentru scafandri în încercarea de a explora ruinele subacvatice. În plus, localnicii cred că lacul „ține” un anumit blestem, răsplătind cu pierderi de vieți și adăpostind creaturi acvatice misterioase sau pești uriași. Se vorbește și despre un anume Mos Gabris, un „profet” local, care ar fi prezis cu decenii înainte strămutarea satului pentru construcția barajului.
Potrivit Protopopiatului Ortodox Roman Bistrița, biserica de lemn din Colibita a fost construită în 1881 de preotul Vasile Pavel pe terenul său. Conform aceleiași surse, biserica avea forma unei nave, cu trei turnuri mici, fiind realizată pe un fundament din bolovani mai mari. La început, biserica nu avea clopote, ci doar o toacă din lemn și fier pentru chemarea credincioșilor la slujbă. Pe exterior și în interior, biserica era acoperită cu scanduri tăiate în propria moară, iar cheltuielile de construcție au fost suportate aproape integral de preotul Vasile Pavel, relatează timponline.ro.
Numele satului Colibita s-ar putea să provina chiar de la aspectul de colibă mai mică sau colibută, caracteristică bisericii. În 1982 au început demersurile de mutare a bisericii și a cimitirului vechi într-un loc mai sus, aproape de un kilometru, în Mita, pentru a face loc barajului de piatră și lacului în formare. Preotul Ioan Lazurca s-a ocupat de relocarea a peste 100 de morminte între 1982 și 1983. Ultima slujbă în biserica veche a fost oficiată în noiembrie 1983, după care aceasta a fost demolată, fiind păstrată doar fundația, vizibilă atunci când nivelul apei scade.
