Deși actuala președintă a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, rămâne favorită să obțină un nou mandat la șefia guvernului european, poziția ei nu mai este la fel de sigură ca în trecut, scrie Politico, care enumeră o serie de posibili înlocuitori ai acesteia – printre care și președintele României, Klaus Iohannis. Iohannis este văzut ca un posibil candidat cu șanse în condițiile în care este „apreciat” de liderii europeni, mai ales de cei conservatori, ia România a avut un comportament „exemplar” în regiune în timpul războiului din Ucraina și a crizelor provocate de acesta. Klaus Iohannis este al patrulea nume de pe lista Politico, cotat cu o șansă de 1 din 5 să devină succesorul Ursulei von der Leyen. Președintele României este văzut ca fiind un exponent de stabilitate și un „favorit” al liderilor europeni, mai ales ai celor conservatori – și președintele Macron dar și cancelarul Scholz l-au lăudat îndelung pentru faptul că și-a menținut țara ancorată ferm în tabăra pro-europeană și pro-occidentală, în contextul invaziei rusești din Ucraina – un lucru care nu poate fi spus despre Ungaria, Slovacia sau Bulgaria, scrie Politico. În plus, mai argumentează publicația, spre deosebire de Polonia, România a respectat cu strictețe regulile pieței comune europene și nu a ales să impună restricții unilaterale pe grânele ucrainene, fapt ce a consolidat reputația lui Iohannis ca fiind un „jucător de echipă” pro-european. Pe lângă toate acestea, ar fi și argumentul regional – mulți argumentează că a venit vremea ca un lider din estul Europei să conducă Uniunea Europeană. Iohannis, un vorbitor de limbă germană, ar fi, și din acest punct de vedere, bine poziționat și vine din aceeași familie politică din care provine și Ursula von der Leyen. Decizia PPE de a-și organiza congresul la București arată, de asemenea, poziția favorabilă a liderilor europeni față de Iohannis și România, mai scrie Politico. Argumentul contra pe care-l oferă Politico este că Iohannis ar fi iritat unele țări europene cu anunțul „candidaturii” sale la NATO. Mario Draghi, un veteran al politicii italiene și europene, în vârstă de 76 de ani, a condus o coaliție largă în Italia până la dezintegrarea acesteia în 2022. Numele său apare frecvent ca posibil candidat atunci când rolurile de conducere important la nivel internațional sunt vacantate. Până acum, fostul premier italian și fost șef al Băncii Centrale Europene, a fost sugerat ca posibil înlocuitor pentru Charles Michel, la momentul în care acesta își va încheia mandatul la șefia Consiliului European. Draghi deja s-a întors în mijlocul procesului de decizie european, lucrând la un plan oficial al UE de a face blocul european mai competitiv, urmând să livreze acest plan după alegerile europarlamentare, atunci când liderii europeni vor începe negocierile pentru conducerea instituțiilor. Draghi este, de asemenea, văzut ca un apropiat al lui Emmanuel Macron. Draghi este, însă, văzut, ca neavând o afiliere politică clară și este puțin probabil ca PPE să renunțe la poziție în favoarea unui independent fără loialități politice directe. E puțin probabil ca PPE să renunțe la conducerea Comisiei Europene în acest mandat. Dacă, totuși, Ursula von der Leyen nu reușește să obțină sprijinul necesar, alte lidere de top din conducerea formațiunii europene ar putea să intre în ascensiune. Actuala șefă a Parlamentului European, Roberta Metsola, a reușit să rămână într-o poziție bună, evitând conflictele politice și profilându-se ca o lideră în domeniul politicii externe. Metsola a fost prima lideră UE care a vizitat Kievul în timpul invaziei rusești. Originară din Malta, Metsola ar putea fi o alegere preferabilă și pentru faptul că e provine din sudul Europei. Același argument ar putea să lucreze contra ei, însă, în condițiile în care Malta este o țară mică și din punctul de vedere al teritoriului, dar și al populației, iar Metsola nu are experiență executivă, nici în Europa, nici acasă. Christine Lagarde ar putea să fie o opțiune din prisma faptului că e franțuzoaică și că Macron își dorește ca o poziție cheie să fie deținută de cineva din Franța după ani de zile în care germanii și austriecii au deținut șefia Comisiei, mai scrie Politico. Totuși, e puțin probabil ca Lagarde să fie interesată să plece de la șefia Băncii Centrale Europene, iar Franța ar putea fi interesată să o păstreze pentru o funcție ministerială acasă, mai degrabă decât să o susțină pentru o carieră la vârful Comisiei. Prim-ministrul croat vine din rândurile PPE, la rândul său, iar la fel ca în cazul președintelui Iohannis, numirea sa ar calma spiritele în Europa de Est în ce privește numirea unui lider din regiune la vârful instituțiilor europene. Alegerea unui lider croat ar însemna și un semnal pozitiv pentru țările care aspiră la statutul de membru, în condițiile în care Croația este cel mai recent membru al blocului. Anunțul surpriză al liderului croat că va conduce lista de europarlamentare la alegerile din iunie a dat indiciul că acesta are de gând să renunțe la politica internă și să se reprofileze în Europa. Plenkovic a negat, însă, că ar avea vreo intenție să o înlocuiască pe Ursula von der Leyen. Thierry Breton, actualul comisar european pentru piața internă, este o altă opțiune franceză pentru șefia Comisiei și a dat indicii că ar fi interesat să devină „planul B”, alternativa la Von der Leyen, în cazul în care aceasta nu ar mai avea sprijinul necesar. Ca fost ministru de finanțe francez, Breton are experiență executivă și chiar dacă nu face parte din PPE, este un conservator. Breton este și cel mai mare critic al Ursulei von der Leyen la nivelul intern de la Bruxelles. El este cel care a făcut public faptul că după nominalizarea ei drept candidată, Von der Leyen tot nu are sprijin unanim în interiorul PPE pentru un nou mandat. Totuși, Breton are mai mulți dușmani decât prieteni la vârful cercurilor europene, inclusiv în interiorul Comisiei și printre țările europene. Mulți pun la îndoială experiența sa și vorbesc de el ca de un politician carierist și care mai întâi vorbește și după face.