De ce fenomenul „creierul bunicii” este real, explicat de cercetători
Recent, un studiu a evidențiat fenomenul denumit „creierul bunicii”, care descrie reacțiile emoționale intense ale bunicilor atunci când interacționează cu nepoții lor. Dr. James Rilling de la Universitatea Emory a scanat creierul unor bunici și a descoperit activități cerebrale asociate cu empatia emoțională. Aceasta poate explica dorința profundă de a fi alături de nepoți, conform goodhousekeeping.com.
Fiind împreună cu nepoții, bunicile experimentează un tip special de fericire. „Ce să mai spun, îmi pierd mințile când sunt cu ea”, afirmă un cadru didactic retras, ilustrând astfel cât de puternică poate fi legătura emoțională. Dr. Rilling a descoperit că activarea în zonele creierului corespunzătoare empatiei emoționale este semnificativă atunci când bunicile privesc fotografii cu nepoții, distinct de stimulii vizuali ce implică copiii lor.
👉 Experiențe și reacții emoționale diferite ale bunicilor
De exemplu, Janet Meisel, o bunică cu trei nepoți, a scris despre acest sentiment intens, comparând dragostea de bunică cu „dragoste pe steroizi”. Spre deosebire de răspunsurile cerebrale la imaginile copiilor proprii, bunicile arată o reacție diferită, ceea ce sugerează că interacțiunea cu nepoții provoacă o empatie emoțională mult mai profundă.
👉 Conexiuni emoționale și stres în familie
Multe bunici, precum Nancy Claus, își descriu bucuria pe care o simt atunci când își țin nepoții în brațe, subliniind conexiunea emoțională care le umple sufletul. „Când îmi văd nepoata zâmbind, mă simt împlinită”, spune ea. Această bucurie pură și responsabilitățile reduse ale bunicilor comparativ cu părinții le permit acestora să se bucure mai mult de momentele petrecute împreună.
Totuși, părinții se confruntă adesea cu multiple stresuri — financiare, sociale și legate de educație — care le pot dilua experiența familială. Marti Gallardo, o bunică din Texas, confirmă acest lucru, spunând că nu își mai amintește viața de părinte, fiind prea ocupată. Acum, ca bunică, se bucură de o libertate care îi permite să experimenteze plăcerea momentului, fără presiuni externe.
👉 Rezultatele și perspectivele studiilor neurologice
Cercetările inițiale ale lui Dr. Rilling au fost efectuate în 2021, inclusiv scanarea a 50 de bunici pentru a observa reacțiile lor la imagini cu nepoții cu vârste cuprinse între 3 și 12 ani. De asemenea, el analizează acum dacă bunicile au nivele mai ridicate de oxitocină, cunoscută drept „hormonul iubirii”, comparativ cu femeile de aceeași vârstă care nu sunt bunici. Rilling dorește să efectueze studii longitudinale pentru a evalua evoluția creierului bunicilor în funcție de experiențele trăite.
Pentru a înțelege de ce a evoluat „creierul bunicii” în acest fel, Rilling speculează că legăturile strânse dintre bunici și nepoți facilitează reproducerea părinților, oferindu-le asistență cu primul copil, ceea ce ar putea încuraja familiile să aibă mai mulți copii. Aceasta ar putea explica de ce bunicile simt o dragoste atât de intensă pentru nepoții lor.
