istorie și fortificații ale bistriței
Bistrița, oraș cu un trecut îndelungat, sărbătorește anul acesta 761 de ani de la prima atestare documentară, conform noteaza timponline.ro. Un istoric explică faptul că, în 1264, papa Urban al IV-lea trimite o scrisoare fiului regelui Bela al IV-lea al Ungariei, admonestându-l pentru că a intrat pe proprietățile reginei Maria Lascaris, percepând taxe. La început, orașul a avut numele de Bystriche, iar în 1241 era cunoscut sub numele de Nosen, fiind un nume flamand. Eugen Milos, muzeograf la Casa Argintarului, conchide că numele de Nosa apare în documente din acea perioadă, în limba latină.
Potrivit istoricilor, locuitorii slavii au dat numele apei din zonă, Bastro, semnificând apa rapidă, iar acest cuvânt a stat la baza numelui orașului în limba germană, Bistrita, după invazia maghiară. În Evul Mediu, orașul a avut o importanță strategică și economică, fiind invitat să participe la construcția celor șapte orașe fortificate ale Transilvaniei, de către regele Geza al II-lea, în secolul al XII-lea, pentru a proteja granițele împotriva amenințărilor din est, cum ar fi tatarii și mongolii.
La Bistrița, au venit mai întâi călugării dominicani și minorități, urmat de ioani, care au construit biserici și primul spital din oraș, al doilea ca vechime din România. Orașul s-a dezvoltat în jurul cetăților și a piețelor, iar în 1366, a apărut unul dintre cele mai reprezentative simboluri: capul de strut, o emblemă de putere.
Se remarcă faptul că în 1519, Bistrița și-a finalizat turnul bisericii, cel mai înalt turn din Transilvania la acea vreme, măsurând 76 de metri, atrăgând concurența celorlalte orașe germane precum Sibiu. Dar, membrii echipei de măsurători de la Sibiu au redus intenționat înălțimea pentru a se afirma, conform mărturiei unui istoric citat de timponline.ro.
În perioada Reformei, biserica gotică a fost renovată de zidari italieni, aduși de oraș, pentru a o imbrăca în stilul Renașterii. Ei au lucrat, de asemenea, la fațada casei Argintarului, care astăzi găzduiește o secție a Muzeului Bistrița.
După aceste perioade de dezvoltare, orașul a cunoscut și vremuri de declin, fiind jefuit în 1602 de mercenarii lui generalul Basta, soldați ai Habsburgilor. În secolul al XVIII-lea, sub controlul habsburgilor, a fost introdusă armata instituționalizată, iar populația a inclus și români, în special iobagi serbi, care au avut un rol important în apărare și în economia orașului, dacă judecăm după târgurile importante, precum Balciul de Sfântul Bartolomeu.
Conform informarilor, Bistrița rămâne un oraș cu o istorie bogată, cu numeroase legende, fortificații și monumente care attestă poziția sa strategică din Evul Mediu până în zilele noastre.
