Fost lichidator de la Cernobîl, Petro Hurin, despre consecințele dezastrului nuclear

Petro Hurin, un bărbat în vârstă de 76 de ani, a declarat că sănătatea sa s-a deteriorat semnificativ în urma activităților desfășurate în zona de la Cernobîl, unde a fost trimis acum 40 de ani. Conform informațiilor Reuters, el a fost parte din sutele de mii de „lichidatori” mobilizați pentru a curăța zona după explozia reactorului patru, care a avut loc pe 26 aprilie 1986.

👉 Efectele imediate ale expunerii la radiații în zona de excludere

În urma accidentului, nori de materiale radioactive s-au răspândit în întreaga Europă, iar 31 de muncitori și pompieri au decedat imediat, majoritatea din cauza sindromului de radiații acute. Hurin își amintește cum, imediat după sosirea în zona de excludere, a simțit efectele negative ale expunerii la radiații, dezvoltând simptome severe precum dureri de cap și sângerări. „Am fost dus la spital, iar medicii mi-au făcut mai întâi o analiză de sânge”, a spus Hurin. „Mi-au înțepat toate degetele și a ieșit un lichid palid, dar nu sânge.”

Medicii nu aveau voie să aline boala cauzată de radiații, diagnosticându-l în schimb cu distonie vegetativ-vasculară, o afecțiune frecvent asociată cu stresul. Hurin a continuat să se confrunte cu probleme grave de sănătate, fiind diagnosticat cu anemie, angină și pancreatită, toate acestea fiind adesea corelate cu radiațiile.

👉 Viața actuală și amintirile legate de nepotul său căzut în război

Deși acum pensionat și locuind cu soția sa, Olha, în regiunea Cerkasi, Hurin își amintește cu nostalgie de nepotul său, Andrii Vorobkalo, care a murit în război acum trei ani. Nepotul lor, crescut de ei de la o vârstă fragedă, s-a alăturat armatei ucrainene după ce Rusia a invadat țara în 2022, lăsându-și locul de muncă din Grecia. „A lăsat totul în urmă și a venit să apere Ucraina”, a declarat Hurin cu tristețe.

În prezent, Hurin se luptă pentru a obține o pensie de invaliditate specială destinată „lichidatorilor” dezastrului nuclear. Deși se confruntă cu probleme de sănătate, el continuă să cânte la bayan și să scrie cântece și poezii, ținând viu spiritul moștenit de la nepotul său. „Ne gândim la Andrii tot timpul”, a adăugat el, reflectând asupra pierderii și sacrificiului familiei lor.