Salvaţi Copiii analizează cauzele violenţei extreme comise de minori în Timiş

Organizaţia Salvaţi Copiii explică factorii multipli care conduc la acte de violenţă extremă între adolescenţi, ilustrate de un caz recent din judeţul Timiş, unde doi băieţi de 13 şi 15 ani au ucis un alt adolescent de 15 ani. Potrivit asociaţiei, aceste fapte sunt rezultatul unui eşec colectiv al familiei, şcolii, comunităţii şi sistemului, şi nu doar un act individual.

👉 Factorii psihologici principali ai violenţei extreme între minori

Salvaţi Copiii subliniază că violenţa extremă între copii are rădăcini în traume psihologice timpurii, precum abuzul sau neglijarea, care afectează dezvoltarea creierului şi capacitatea de empatie. Aceste traume pot genera o stimă de sine fragilă sau instabilă şi furie cronică, intensificată de sentimente de nedreptate şi umilinţă.

De asemenea, specialiştii avertizează că tulburările de personalitate, percepţia paranoică a ameninţării, precum şi consumul de alcool şi droguri scad autocontrolul şi pot declanşa violenţa extremă. Capacitatea redusă de anticipare a consecinţelor şi incapacitatea de a diferenţia între acţiuni reversibile şi ireversibile contribuie la escaladarea agresivităţii.

👉 Contextul social şi cultural care favorizează violentarea minorilor

Printre factorii sociali care întreţin violenţa între minori se numără sărăcia extremă, inegalitatea socială, izolarea şi lipsa modelelor pozitive. Copiii care se simt excluşi sau respinşi de comunitate sunt mai predispuşi la comportamente autodistructive pentru a atrage atenţia, potrivit specialiştilor Salvaţi Copiii.

Influenţa anturajului şi apartenenţa la grupuri violente, precum găştile, precum şi bullyingul sever şi cronic, cresc riscul comiterii unor acte atroce. Contextul cultural, inclusiv mass-media, reţelele sociale şi jocurile video consumate excesiv fără sprijin familial, pot crea un scenariu care justifică violenţa în rândul copiilor şi adolescenţilor.

Salvaţi Copiii arată că violenţa extremă este rezultatul acumulării unor factori neobservaţi sau minimalizaţi în timp. Traiectoria tipică include traumă, frustrare, resentiment, o ideologie justificativă şi un element declanşator, iar lipsa mecanismelor de auto-reglare emoţională creşte riscul escaladării.

Printre factorii de protecţie identificate se numără relaţiile familiale stabile şi călduroase, educaţia emoţională, accesul la servicii de sănătate mintală şi un mediu şcolar sigur, fără bullying. În prezent, cei doi adolescenţi care au comis crima din Timiş au fost supuşi expertizei psihiatric-medicale şi urmează să fie prezentaţi magistraţilor cu propunere de arestare preventivă, iar ancheta indică o posibilă motivaţie bazată pe invidie.