legenda bisericii din Colibita și sacrificiul modernizării
legenda bisericii din Colibita și sacrificiul modernizării
Arhivele Naționale din Bistrița-Năsăud au publicat o fotografie de colecție din patrimoniul lor, care surprinde biserica din Colibita în anul 1934, după o slujbă oficiată de sărbătoarea Schimbarea la Față. Fotografia include și localnicii satului, care se adunaseră după slujbă.
Dinamica satului s-a schimbat radical în 1979, atunci când autoritățile comuniste au decis construirea unui baraj pe Bistrița, ce a dus la inundarea localității vechi. În acel an, localnicii și biserica lor au fost mutați în satul Mita, aflat mai sus pe deal, cu peste 1 kilometru. În timpul mutării, s-au reorganizat și peste 100 de morminte. Biserica veche, construită în secolul al XIX-lea, a fost abandonată și demolată după slujba finală din noiembrie 1983.
Potrivit declarațiilor dr. Cornelia Vlasin, șeful Serviciului Județean al Arhivelor Naționale din Bistrița-Năsăud, după umplerea lacului, doar fundația bisericii mai poate fi observată atunci când nivelul apei scade. Legende despre această biserică spun că, în perioade de secetă, crucea vechii biserici poate fi zărită în apă, iar în adâncuri sunt raportate sunete ciudate și dificultăți pentru scafandri.
Se zvonește că lacul are și un "blestem", fiind considerat că își răzbună sacrificiile pierzând vieți și fiind plin de creaturi misterioase sau pești gigantici. O legendă locală pomenște și despre Mos Gabris, un profet care a prezis cu decenii înainte mutarea satului pentru construcția barajului.
Potrivit Protopopiatului Ortodox Român din Bistrița, biserica de lemn din Colibita a fost construită în 1881 de preotul Vasile Pavel, pe teren propriu. Clădirea avea forma unei nave cu trei turnuri mici, fiind formată din scanduri de lemn, iar cheltuielile de construcție au fost suportate aproape în întregime de preot. Se speculează că numele satului, Colibita, ar putea proveni de la aspectul de colibă, adică de colibută, similar cu forma bisericii.
În 1982, s-au început demersurile pentru mutarea bisericii și a cimitirului vechi în Mita, din cauza construcției barajului. La acea dată, preotul Ioan Lazurca s-a ocupat de relocarea a 102 morminte. Ultima slujbă a avut loc pe 24 noiembrie 1983, după care biserica a fost demolată, marcând sfârșitul unei epoci de aproape 100 de ani. Actualmente, doar fundația mai poate fi observată, atunci când nivelul apei scade, notează publicația timponline.ro.
