Fragilitățile regimului iranian și perspectivele protestelor în fața represiunii dure

Străzile din Iran rămân pline de protestatari nemulțumiți de corupția, represiunea și incompetența guvernului, pe fondul unei economii prăbușite și unui regim islamic fragilizat după atacurile militare occidentale. Potrivit analizei relatate de The Times, manifestațiile constante și represaliile dure reprezintă un ciclu vechi de 47 de ani, iar viitorul Iranului rămâne incert în condițiile unor conflicte interne și externe tot mai complexe.

👉Proteste constante și reacția autorităților iraniene

În ciuda riscurilor personale ridicate, protestele au devenit o realitate constantă în Iran, unde guvernul răspunde prin blocarea comunicațiilor și intervenția Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC) și a forțelor paramilitare Basij. Demonstranții au scandat numele lui Raza Pahlavi, fiul ultimului șah, și al fostului președinte american Donald Trump, evidențiind lipsa unui lider unificator în rândul reformatorilor.

Rob Macaire, fost ambasador britanic în Iran, a subliniat într-un interviu pentru Atlantic Council că regimul este probabil să intensifice politica represivă: „Regimului îi este foarte greu să facă altceva decât să se închidă în sine și să intensifice politica represivă”. El consideră că menținerea status quo-ului este improbabilă pe termen mediu, iar armata ar putea fi utilizată pentru reprimarea violentă, similar metodei din trecut, dar chiar mai agresiv.

👉Tensiuni interne și pregătirea succesiunii la conducerea Iranului

Ayatollahul Ali Khamenei, liderul suprem de 86 de ani, a început deja pregătirea succesorului său, ceea ce a generat tensiuni în conducerea Iranului. Deși rareori renunță voluntar la putere, rapoartele occidentale și chiar fostul președinte american Donald Trump au sugerat posibilitatea unui exil al lui Khamenei în contextul protestelor tot mai intense.

Roger Macmillan, fost director al canalului Iran International, a explicat că pentru menținerea regimului este esențială unitatea internă, în special loialitatea IRGC, care combină puterea militară și influența economică. El a atras atenția asupra faptului că fracturile interne, cum ar fi refuzul membrilor Basij de a se conforma ori apariția dezertărilor, ar putea marca declanșarea schimbărilor majore, dar până în prezent represaliile continuă să fie susținute de forțele de elită.

Statele Unite au făcut publice avertismente privind intervenția militară, Donald Trump postând că SUA sunt „pregătite și gata de acțiune” dacă regimul iranian continuă să reprime violent manifestanții. Bombardamentele recente ale SUA și Israelului asupra instalațiilor nucleare iraniene au slăbit programul militar, dar nu au afectat decisiv conducerea politică.

Macaire avertizează că, în cazul unor atacuri militare asupra obiectivelor regimului, situația ar putea deveni extrem de imprevizibilă. Cu toate acestea, există și o șansă ca protestele să ducă la slăbirea autorităților, mai ales dacă armata naționalistă a Iranului nu se alătură represiunii și dacă membrii Basij, puțin pregătiți și vulnerabili economic, vor dispărea la confruntări. Revenirea lui Reza Pahlavi, fiul fostului șah, care își exprimă dorința de a reveni în țară, ar putea reprezenta un punct de cotitură pentru opoziție și reformatori în 2026.