10.000 de scanări ale creierului dezvăluie de ce memoria ta se degradează odată cu vârsta
Memoria noastră episodică – capacitatea de a-și aminti evenimentele și experiențele din trecut – este cunoscută pentru declinul său pe măsură ce înaintăm în vârstă. Exact cum și de ce se întâmplă acest lucru a rămas o enigmă, iar un studiu recent contribuie la elucidarea acestei probleme. Potrivit sciencealert.com, cercetătorii conduși de o echipă de la Universitatea din Oslo, Norvegia, și-au propus să determine dacă această pierdere a memoriei afectează pe toată lumea în mod egal sau dacă este determinată de factori de risc individuali, cum ar fi gena APOE ε4 asociată cu boala Alzheimer.
👉 Detaliile studiatului și metodologia utilizată
Scala analizei lor este impresionantă. Oamenii de știință au combinat datele de la 3.737 de participanți cognitivi sănătoși, monitorizați pe parcursul mai multor ani, inclusiv 10.343 de scanări RMN și 13.460 de evaluări ale memoriei, din mai multe studii de lungă durată.
„Prin integrarea datelor din zeci de cohorte de cercetare, acum avem cea mai detaliată imagine de până acum despre cum evoluează schimbările structurale în creier odată cu vârsta și cum acestea se leagă de memorie”, spune neurologul Alvaro Pascual-Leone, de la Marcus Institute for Aging Research de la Harvard Medical School.
👉 Rezultatele privind legătura dintre declinul memoriei și schimbările cerebrale
Rezultatele au arătat o imagine complexă. Deși hipocampul – o zonă a creierului esențială pentru memorie și învățare – a fost cea mai semnificativă în acest context, declinul memoriei nu a fost legat de schimbări într-o singură zonă. Reducerea volumului de țesut cerebral a fost asociată cu o memorie episodică mai slabă, ceea ce nu a fost surprinzător, dar asocierea nu a fost uniformă. A devenit mult mai clar odată cu înaintarea în vârstă, în special pentru cei de peste 60 de ani, și a fost cea mai pronunțată la participanții ale căror creiere se micșorau mai repede decât media.
Printre cei care purtau gena APOE ε4, cercetătorii au observat o pierdere mai rapidă a volumului de țesut cerebral și o degradare a memoriei comparativ cu alți participanți, dar traiectoria generală a fost aceeași. „Declinul cognitiv și pierderea memoriei nu sunt doar consecințele îmbătrânirii, ci manifestări ale predispozițiilor individuale și ale proceselor legate de vârstă care facilitează procesele neurodegenerative și bolile”, afirmă Alvaro Pascual-Leone.
Descoperirile ridică multe întrebări și oferă unele răspunsuri, dar, în general, sugerează că pierderea memoriei nu este neapărat un proces separat de îmbătrânire – iar cu cât îmbătrânim mai mult, cu atât mai mult schimbările cerebrale contează pentru memorie. De asemenea, există implicații pentru tratamentele care vizează încetinirea sau prevenirea pierderii memoriei: acestea trebuie să targeteze mai multe zone ale creierului și ar putea fi cele mai eficiente dacă sunt începute cât mai devreme posibil.
Veștile bune sunt că aceleași terapii sunt probabil să funcționeze și pentru cei cu sau fără gena APOE ε4, deoarece mecanismele fundamentale par a fi comune. Devine tot mai clar că o varietate de factori diferiți pot influența pierderea memoriei în viața ulterioară, ca parte a unui set mai larg de capacități cognitive. Cu cât învățăm mai multe despre acești factori, cu atât șansele noastre de a le gestiona sunt mai bune.
„Aceste rezultate sugerează că declinul memoriei în îmbătrânire nu se referă doar la o singură regiune sau o singură genă – ci reflectă o vulnerabilitate biologică largă în structura creierului care se acumulează de-a lungul decadelor”, afirmă Alvaro Pascual-Leone. „Înțelegerea acestui lucru poate ajuta cercetătorii să identifice persoanele vulnerabile devreme și să dezvolte intervenții mai precise și personalizate care să susțină sănătatea cognitivă pe parcursul vieții și să prevină dizabilitățile cognitive.”
Cercetarea a fost publicată în Nature Communications.
