Înapoi
Khamenei și structura teocratică mențin regimul iranian în fața protestelor masive
Externe

Khamenei și structura teocratică mențin regimul iranian în fața protestelor masive

Postat 5 ore în urmă

Update 3 ore în urmă

Timp de citire: 4 minute

Articol scris de: Ion Ionescu

În contextul în care protestele se răspândesc în orașe din Iran, întrebarea referitoare la posibilul colaps al Republicii Islamice devine tot mai prezentă. Foreign Policy analizează modul în care regimul Teheranului reușește să supraviețuiască ciclurilor repetate de nemulțumiri publice, evidențiind o organizare teocratică complexă, centrată pe liderul suprem Ayatollahul Ali Khamenei și familia sa.

👉 Structura puterii concentrată în jurul lui Khamenei

Puterea în Republica Islamică este structurată în cercuri concentrice cu Khamenei în centrul lor, iar supraviețuirea politică depinde mai mult de loialitatea față de lider și fiii săi decât de instituțiile oficiale. Khamenei se vede ca un gardian cu o misiune divină, ceea ce transformă supraviețuirea regimului într-o datorie sacră. Începând cu 1989, el a transformat sistemul într-un stat teocratic de securitate bazat preponderent pe coerciție, susținut de un aparat de represiune puternic și ideologic dedicat.

Această configurație definește limitele schimbării politice în Iran și reflectă o conducere care nu face compromisuri în momentele de criză. Biroul Liderului Suprem, cunoscut sub numele de Beit-e Rahbari, a evoluat într-un stat paralel cu o autoritate mai mare decât cea a organelor oficiale, influențând decizii în domenii precum armata, justiția și economia.

👉 Funcționarea și influența Biroului Liderului Suprem

Beit-e Rahbari reprezintă mecanismul prin care regimul rezistă și funcționează din umbră, implicând mii de clerici, ofițeri de securitate și tehnocrați loiali. Această structură formează nucleul decizional și operează cu autoritate mai puternică decât guvernul. În jurul său există o rețea clericală care conferă legitimitate religioasă regimului.

Autoritatea lui Khamenei este prezentată ca o datorie religioasă, iar suprimarea disidenței este justificată moral, nu doar politic. Disidenții sunt etichetați drept „mohareb”, adică inamici ai lui Dumnezeu, ceea ce legitimează folosirea represiunii și violenței extreme împotriva protestatarilor.

La un nivel ulterior în structura de putere se află Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (CGRI), care funcționează ca principal aparat coercitiv al regimului. CGRI are rolul de a preveni lovituri de stat, de a suprima nemulțumirile și de a proteja liderul suprem, fiind profund integrat în societate prin structuri paramilitare, servicii de informații și rețele economice.

Această instituție este strâns legată de Khamenei și Biroul Liderului Suprem, iar stabilitatea ei este condiționată de menținerea puterii nucleului autorității. Sub acest mecanism bine consolidat, guvernul și alte instituții publice sunt doar elemente administrative fără putere reală de decizie, menținând aparent un stat funcțional, dar fără a dirija regimul.

Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
Alte postari din Externe
Acasa Recente Radio Județe